Top

Atunci când poți spune ..

Viața este un drum denivelat care ne consumă sufletul și ne pune mintea la lucru. Un roller coaster bizar, al cărui traseu nici măcar nu poți să îl visezi. O însușire de evenimente menite să te formeze ca individ în cadrul comunității. O serie de întâmplări care au ca unic scop să îți dezvolte rațiunea minții și să îți deschidă sufletul la emoție. Un amalgam necunoscut care nu produce frică, ci se definește în conceptul de liniște.

Viața e univers – ceva neînțeles și nemărginit – pe al cărui subiect putem doar să filosofăm la nesfârșit. Despre viață ne putem da cu părerea zi și noapte, dar uităm că individul este cel care dă sens vieții. Aspirăm la fericire și ideal și ne întruchipăm perfecțiunea în funcție de valorile pe care le acceptăm și pe care le promovăm. Aspirăm la iubire și așteptăm sentimente în funcție de ceea ce ne dorim și în funcție de ceea ce vrem lângă noi. Emanăm emoție prin fiecare por al corpului și prin fiecare ideea ce ne pleacă din minte. Un lucru abstract de frumos, nu? .. dar totuși ..

Ce poți tu spune tu despre fericire?

Defapt lasă .. spune-mi când ai simțit ultima oara fericirea? Aia adevărată ce nu ține cont de valorile universal acceptate de societate. Aia pură și nevinovată pe care o simți dis de dimineață, alături de o cană de cafea și o piesă ce se aude în surdină. Aia simplă și banală apărută după un gest ce nu promitea nimic. Deci? Ce îmi poți răspunde .. 

Fericirea ține cont de alegerile pe care le faci în drumul vieții. Ține cont de emoția pe care sufletul tău alege să o simtă în fiecare moment. Se bazează pe valorile raționale pe care le promovezi prin fiecare vorbă, fiecare gest, fiecare gând. Fericirea e neînțeleasă și deseori luată în badjocură – având în prim plan așa zise valori fantagonice care ne abat de la drum și ne fac să ne mulțumim cu puțin. Fericirea e abstract. E univers – la fel ca viața – dacă știi să o prețuiești și să o descoperi. E cel mai adânc abis dacă alegi să o transformi în material fără valoare.

Nu am uitat de tine ..

Tot nu mi-ai răspuns. Știu că nu o sa o faci pentru că nu poți să îmi dai un răspuns cu exactitate. Nu poți și asta te enervează la culme. Probabil citești și sorbi o gură din vinul tău preferat în timp de o țigară arde singură în scrumiră. Probabil vrei să mă înjuri, dar nu o faci, pentru că astfel mi-ai da dreptate și stim amândoi că ambiția este punctul tău forte .. 

Avem nevoie de iubire, adevăr și bucurie. Avem nevoie de ură, falsitate și nervoză. Defapt avem nevoie să descoperim echilibrul perfect între toate cele enumerate, pentru că doar în acest fel ajungem să simțim cu adevărat viața. Doar trecând prin toate stările putem ajunge să înțelegem sufletul și să ne dezvoltăm mintea. Avem nevoie de toate pentru a putea înțelege adevăratul sens al fericirii.

Când ai putea spune că ai fost ultima oara sincer cu tine ca om? Când ai simțit împlinire și liniște? Când ai zâmbit fără motiv? Când te-ai uitat la tine și ai trăit mulțumirea? Când nu ți-a păsat de nimic și ai riscat totul doar pentru că așa simțeai? Când ai făcut pasul ală de care îți este atât de frică fără să îți pese rezultat? Când ai fost all in știind că în mână ai doar o amârâtă pereche, iar șansele de succes tind spre zero? Când ai făcut toate astea fără să îți pese .. dar totuși în același timp să te simți un om fericit și împlinit!

Trebuie să riști pentru a putea experimenta viața. Trebuie să lași câteodată rațiunea să nu îți mai pună lanț la suflet. Trebuie să alegi fără să faci o mie și una de scenarii – pentru că cel mai probabil ceea ce rezultă din alegere este fix scenariul la care nu te-ai gândit.

Fericirea se obține atunci când poți spune sincer răspunsul la fiecare întrebare pe care ți-am pus-o. Atunci o să știu cu adevărat că ai găsit și înțeles termenul la adevaratul lui potențial. Atunci când poți spune sincer ..

Semnat EL,