Top

Avem nevoie ..

    “În adâncul sufletului ştiam că împărtăşeşte acelaşi sentiment ca şi mine. Am sărutat-o pe frunte, am rugat-o să aibe grijă de ea şi am plecat …” 

    Căutăm uneori finalul pentru că știm că altfel nu putem continua să ne dezvoltăm ca și persoană. Fără final nu știm să ne resetăm. Fără final nu vream să acceptăm că situația nu este roz, că mintea ne zboară în …

 

cine știe ce parte, iar sufletul e rece și nu reusește să mai simtă căldura de altădată. Căutăm finalul pentru că altfel ceva idiot din noi ne spune că mai există speranță. Și atunci totul s-a terminat .. 

    De ce zic asta?

     Pentru că rămânem ancorați într-un cerc vicios. Stagnăm și ne pierdem esența. Regresăm cu viteaza melcului și ajungem să ne batem joc atât de noi, cât și de persoana din dreapta noastră. Suntem oameni și ne definim prin unicitatea personalității. Avem un suflet care ne dictează direcții și prin care simțim emoții. Avem o minte rațională care uneori alege să uite de orice normă …

    De multe ori am ales să cred în fărâma aia de speranță. De multe ori am ales să mă agăț de ceea ce nu exista. De multe ori am ales să mă complac în mediocritate – pe care o urăsc cu fiecare particulă ce mă compune.

    Mi-a luat mult timp să realizez că nu avem nevoie de final. Nu avem nevoie de o încheiere oficială a lucrurilor. Nu avem nevoie de speranța aceea falsă pe care ne-o proiectăm. Pentru că ea nu există. Nici nu are cum pentru că din momentul în care ceva scărțâie, finalul e inevitabil.  Uneori știm ce urmează să se întămple și trebuie să găsim armonia dintre suflet și minte. Trebuie să acceptăm realitatea chiar dacă ea deseori îmbracă forme ale hazardului. Nu trebuie să ne agățăm în ceva ce nu mai există. 

    Cât timp trăim, învătăm ..

    Cât timp trăim, iubim ..

    Cât timp trăim, simțim ..

    Mon cher, nu fii supărată că s-a terminat, ci bucură-te că s-a întâmplat, pentru că amintirile sunt tot ceea ce ne rămâne la final.

    Semnat,

    EL