Top

Despre nimeni și nimic ..

Uneori nici eu nu știu de ce scriu, dar continui să o fac pentru că într-un mod, pe care mintea mea nu poate să îl descifreze, reușesc să mă descarc. Uneori înțeleg mai mult decât trebuie din lucruri mărunte pe care în primă fază nici nu le bag de seamă. Uneori mă gândesc mult prea mult și pierd farmecul nebuniei. Uneori caut liniștea, dar ajung să o urăsc prin fiecare por al corpului. Poate că nu sunt normal – poate sunt un nebun cum ar spune unii – dar crede-mă că totuși mă cunosc și știu ..

.. știu că am un bagaj enorm pe care îl țin după mine noapte și zi.

.. știu că sunt mult prea complicat atunci când situația nu o cere.

.. știu că am ajuns să mă complac în situații pe care le urăsc.

.. știu că sunt arogant, dar de asta nu îmi pare rău!

Cred că sunt mai bun? Nicidecum! Sunt doar cu un pas în față pentru că am înțeles jocul și formele lui. Cum, care joc, mon cher? Jocul pe care îl cunoști și de care mereu ți-a fost frică. Nebunia aia pe care eu nu am pierdut-o nicio clipă, dar pe care tu ți-ai subjugat-o continu.

Nu mă deosebesc de tine și nu sunt mai presus ca nimeni. Doar că am învățat cum să văd realitatea în adevărata ei forma. Doar am știut cum să mă bucur de toate lucrurile pe care viața mi le-a dat. Doar am cunoscut imperfectul și l-am primit cu brațele deschise. Și pentru asta mereu îmi voi spune părerea cu o aroganță nonșalantă și judecată de cei care aleg să fie parte din mediocritate.

Oricum ți-ai dori să pari mereu voi ști dacă ești cu adevărat sau nu fericită. O să îmi dau seama dacă zâmbetul tău e unul plin de falsitate pe care îl afișezi de complezență. Oricum vei încerca să maschezi imperfecțiunea din viața ta, ea îmi va zâmbi machiavelic și îmi va spune că are stăpânire pe destinul tău. 

Nu o spun din răutate, ci doar din aroganța aia pe care mi-ai scos-o în fața în fiecare discuție. O spun doar din faptul că mereu ai reproșat fără să poți să te uiți în oglindă și să te simți împlinită cu tine ca persoană.

Mon cher, oricine ar fi el niciodată nu va putea să te completeze în modul în care ai tu nevoie pentru că încă nu ți-ai acceptat defectele. Te vei simți bine pe moment, dar cu timpul îți vei pierde interesul și asta doar pentru că nu ai acceptat jocul la adevăratul său potențial.

Și nu, nu te-am uitat nici pe tine, degeaba zâmbești forțat. Crezi că vei putea să o înțelegi pe EA la adevărata ei valoare? Te înșeli, mon amie, pentru că nu o cunoști și sincer îți e frică să o cunoști. Și de aceea alegi să îi subjugi emoția și rațiunea. Niciodată nu o să poată să se simtă nici liberă, nici liniștită.

Nu e despre nimeni și nimic. Nu e despre adresare sau nepăsare. E doar aroganță în cea mai pură formă. Accept-o așa cum e și nu căutat vreun substrat. Nu e cazul, îți spune eu.

Pe data viitoare .. probabil.