Top

Prin mulțime ..

Ne pierdem prin mulțime încercând deseori opusul – vrem să ieșim în evidență și o facem prin orice mijloc, ca la urma urmei scopul scuză mijloacele, nu? Ne pierdem identitatea încercând să fim ceea ce uram cel mai mult și asta doar ne arată adevara personalitate. Ne pierdem în mase din cauza fricii – pentru că e al dracului de greu să găsim unicitatea într-o lume parcă trasă la indigo în care primează superficialitatea, ignoranța și lipsa bunului simț.

Parcă ieri ne spuneam că nu ne pasă și că trăim după proprile impulsuri. Parcă ieri ne spuneam că orice s-ar întâmpla ne vom putea găsi liniștea în gândul celuilalt. Parcă ieri ne spuneam că nu ne-am dorit nicio clipă să intrăm în tipare – că le urăm cu fiecare particulă a corpului și cu fiecare impuls al minții. Parcă ieri ne spuneam că lucrurile nu își au un anume mers și că bullshit-urile general valabile nu sunt pentru noi. Parcă ieri ne spuneam, dar totuși ..

Ne-am spus multe, dar oare căte din ele au fost adevăr?

Ne-am contrat în afirmații, dar oare căte au fost produsul minții noastre?

Ne-am dorit același lucru, dar oare cine pe cine a mințit?

Nu scriu despre tine, ci scriu concepte ce se pot aplica în orice clipă pentru orice moment. Nu scriu despre tine, ci scriu ceea ce mintea gândește și sufletul simte. Nu scriu ca să îți fac pe plac, pentru că astfel nu aș putea să fiu EU.

Adevărul e simplu și chiar dacă nu îl spunem, în sinea noastră îl conștientizăm. E prezent mai mult decât ne dorim și asta uneori ne crează o ușoară stare de nervoză. Sinceritatea e mascată, pentru că știm că a te deschide e un joc periculos, ce prezintă variabile ce se pot întoarce împotriva ta la un anumit punct critic. Ambiția omniprezentă, pentru că vrem să demonstrăm în fiecare secundă a timpului.

Ciudat, nu-i așa, mon cher?

Omul ca individ social se apără pe el însuși și oricât am vrea să nu credem, face totul pentru el. E un instict de supraviețuire pe care mulți nu-l acceptă, dar îl știu – îl neagă cu vehemență neavând niciun argument solid. Ca personaj – atunci când purtăm măști – putem spune tot ceea ce ne-am dori să fie, dar realitatea bate filmul întotdeauna, iar noi ca oameni ne dorim …

.. ne dorim să cunoaștem chiar dacă avem frici.

.. ne dorim să ne dezvoltăm chiar dacă ne-am creat frustrări.

.. ne dorim să iubim chiar dacă nu vrem să acceptăm.

Spui că nu e așa? Mă faci să răd, sincer. Minte-mă frumos – dacă o faci, mon cher!

Ne dorim unicitatea pe care sufletul o cere cu atâta inverșunare, dar din păcate ne-am pierdut prin mulțime pentru că nu am avut tupeul să riscăm. Ți-am zis-o de atâtea ori, hai să jucăm totul pe o carte și vedem după ce urmează ..

Ou voir, draga mea, pe data viitoare!