Uneori ..

Uneori spunem multe și ne ascundem în spatele cuvintelor mari doar de complezență, când în fapt nu spunem nimic. Uneori arătăm că ne pasă și vrem să fim alături, când în fapt mintea și sufletul nostru este la kilometrii distanță. Uneori încercăm din răsputeri să demonstrăm și ne zbatem cu pasiune, când în fapt suntem mult prea obosiți să ne luptăm cu morile de vânt.

 

Vezi tu .. 

 

.. suntem complicați ca și construcție umană, iar multitudinea de posibilități pe care le avem la îndemână ne dă unicitatea ce ne caracterizează, însă din păcate unicitatea e cea care ne duce încet încet spre singurătate. De ce? Aș vrea să zic simplu, însă lucrurile sunt mult mai complexe .. unicitatea vine la pachet întotdeauna cu tabieturi și obiceiuri; vine la pachet cu mofturi și capricii; vine la pachet împreună cu constanta diferențierii.

 

Uneori ..

 

.. mă gândesc ce ar fi fost dacă, dar realizez aproape instant că orice schimbare, oricât de mică, ar duce la un alter ego pe care nu l-aș înțelege. Probabil toate un sens, sau poate că nu. Probabil urmăm un pattern, sau poate că nu. Probabil dorim să scăpăm de hazard, sau poate că nu.

 

Întotdeauna o să existe mulți de probabil și puține certitudini, însă am înțeles că asta e farmecul vieții, iar toate drumurile și toate alegerile nu duc în același fir narativ, ci doar duc spre construcția ta ca individ în cadrul societății în care trăiești. Orice își pune amprenta pe noi și uneori devine probabil .. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *